
„Șșșt, să taci! „
…
Făcu din deget îngerul
Și-mi apăsă mai sus, de buză,
O urmă de-adâncire îmi lăsă
Deasupra ei, în semn de scuză
Că îmi ascunde-o lume nouă
Și-o viață neamintită, ne-ncepută,
„Poți tu să știi, în semn de viață,
Cum te vei fi, născută Sfântă?
Și cum vei fi de-ți vei aduce
Aminte de ce-ți cari prin vreme?
Sau câte lacrimi, câte temeri
Vei fi vărsat pe câte umeri…
Să taci, să nu știi ce cuvinte
Vei învăța să rerostești
Și nici să nu-ți aduci aminte
De câte ori o să iubești,
Să lași să-ți crească patru aripi
Pe fiecare întrebare
Să nu te temi dacă pe buză
Va fi și nor, nu numai soare…
Să taci!…
Îți las ca amintire
Din degetul ce ți l-am pus,
Să nu refuzi o nemurire
Doar că te naști când alții nu-s
Ca tine, ci din timpul lumii
Crescută din aluat de carne,
Șșșt, gata, căci mai sunt și unii
Lăsați de cer, nu doar din poame… „

