ȘI DACĂ…
Și dacă m-aș considera o frunză, m-aș crede mult mai verde decât iarba?
Sau m-aș lăsa în joc de frunze sa mă snopesc de-a baba oarba.
Și dac-aș fi o prelungire a unei crengi crescute-n tihnă,
Într-un copac de frunze-albastre m-aș odihni, fără odihnă.
Și dacă m-aș lăsa din umbra copacului să fiu surată
Aș adormi ținându-i noaptea în dimineață-mbrățișată.
Și dacă te-aș lăsa pe tine să-mi fii prieten în iubire,
Aș sparge cioburi de durere și le-aș lipi în fericire…