O pruncă albastră
Nu sunt născută-n veșnic…nu mi-am cerut un preț
Dar ca o pruncă-albastră din maeștrii,
m-am asumat firesc, dar si semeț
necântărind iluzia poveștii.
Nu ți-am cerut să mă socoți pe zile, ca datorie-n clipe de sfârșit
Ci doar să te agăți de mine,
în liniște si bucurie, atâta ți-am cerut…
Nu ți-am întors clepsidra de tăcere, doar ca să pedepsesc din ce nu poți
Ci m-am întors pe mine, ca durere, răsfrîntă-n mine, tine, în toate si în toți…
Ți-am altoit din flori nescuturate, încă, și din tulpină tristă-n brancoveni,
Din inimă bătută-n oboseală-adâncă, buchet neofilit de primăveri.
Nu ți-am cerut să-mi ceri să mă apropii, ci am venit constransa de-un „permis”,
O semnătură n-am cerut eu vieții, ci doar trăirea clipei mi-am promis.
De mi-aș nesocoti plăcerea, de-a te fi cunoscut pe-o fugă de surâs,
Sunt sigură că-n portativ cu mângâierea, păstratu-m-am „aleasa” dintr-un vis.
Marie Dascalescu
A facut Liceul de Arte „Carmen Sylva”, Ploiești, secția ceramica; Scoala de Arte Vizuale, secția Artă Decorativă 2010 – 2013; Din 2003 până în prezent și-a desfășurat activitatea ca make-up artist profesionist, în industria cinematografică și nu numai, experimentând toate ramurile si zonele creative în sfera machiajului, având oportunitatea de-a colabora cu actori, regizori si personalități mondene din întreaga lume. În anul 2010 și-a început ucenicia în arta vitraliilor, învățând tehnica vitraliului în maniera clasică, a plumbului, asimiland ulterior si practica prelucrarii cu foita de cupru, formă mult mai permisiva si mai plastica, in atelierul artistului Andrei Efremov. Odată cu o exersare consecventa în înfrumusețarea sticlei, Marie și-a îmbunătățit cunoașterea si în abordarea picturii monocrome, Grisaille. Într-un timp foarte scurt și-a dezvoltat propria interpretare privind perspectiva unui vitraliu, alegând să introducă forme puternice de volumetrie, transpunand în lucrările personale conceptul de alto-relief.
