
„Iubește și poartă de grijă! Atât!”…
„Iubește și poartă de grijă! Atât!”… | Marie Dascalescu | Arta plastica, proza si poezie
Intotdeauna suntem doar niște referiri la o frică. O frică a fiecăruia de-a nu fi văzuți exact cum ar trebui să fim, dar nu suntem. Sau mai rău, de-a fi văzuți așa cum am îngăduit să se întâmple să ajungem. Mi se pare absurd faptul că fiece ispită e doar „atât” pentru fiecare… Atât, în măsura în care nu ne asumăm devansarea asta a temerii latente. (Iubește și poartă de grijă! Atat!) Se revendică iubirea asumată, nu cea pe bandă, nu facem loterie de iubiri. Copilărește poate visa oricine că ar putea fi „adevărat”, dar o nebăgare în seamă poate fi pe o lungime de undă cu universul potențial de-a nu exploata iubirea. Nu trebuie să iubim orice ( și mai ales oricum ), doar pentru că ne e frică să sclavagim simțirea a ceea ce îndurăm. Eu una, n-am ales să las circumstanțele să aleagă. Nu iubesc ceea ce mi se oferă, ci ceea ce mi se oferă pe alternativa absolutului. Dacă tot am referințe depline, să aleg atunci trairea unui absolut în ființare deja. Nu-mi asum mișcarea unui învins ( nu al soartei ), ci a unei slăbiciuni a simțirii. Dar problema e că nu aș vrea să se știe ce simțire conduce la o astfel de ”nefrumusețe”. Am eu multe neîngaduințe, dar niciuna nu concordă cu neiertarea.
citeste si Despre necesar
Marie Dascalescu | Artist plastic, specializat în vitralii tehnica Tiffany, tablouri și alte obiecte decorative. Execută variate lucrari de restaurare și în domeniul decoratiunilor interioare. Parte dintre lucrările de referintă pot fi văzute în sectiunea Portofoliu

