
Hai!
Hai!
Să ne fugim în altă lume,
Să ne fugim într-un alt timp,
Păstrăm candoarea dandu-i nume
De neștiință fără chip.
Ne pitulăm voit de soartă,
O-mpraștiem pe aiurită,
O păcălim trantindu-i poartă
Năstrușnică…din timpi de sticlă…
Hai!
Să călduim din buze versuri
Pictate-n rânduri de o șchioapă,
Să ne trântim atâtea sensuri,
La-același colț de gură-n șoaptă…
Nu ne uităm la goana lumii,
La urma ce-om lasă-o-n iarbă,
Nu-i treaba noastră-n ce vor unii,
De vor lumina sa ne-o oarbă.
Hai!
Cuprinsule de cer cu zâne
Și cu altoi de bucurie,
Te zburdă-n lir ca-ntre cadâne,
Ca-n nopți o sută…sau o mie…
Si-ți lasă glasul să te-adune,
Din tot ce știi că te dorești
Să fii…Din Azi, fără de ieri și mâine,
De-acum să-ți zbori, să-ți reusesti!…
Hai!
Să crezi că-ți poate din aripă
Un înger să își facă pene,
Pentru a lui și a ta clipă,
Pentru un cer de are vreme…
Să viersuim cum e menirea
Celor ce știu de unde vin,
Să nu uităm ademenirea
De-a-ngenunchea…și-a fi si buni…
Hai!
Să ne fugim…de ne vor prinde,
Vom spune că noi ne-am născut
din vise…și c-apărem, când vrem, oriunde,
Că ne-adunăm din cer și vânt…

