
Ehh… Viața
Viața e un drog.
Dă dependența unei,, strategii,,
Și nu de a părea un bun, în sine,
Căci, pan’ a fi sau a nu fi,
Te lupți să crezi că ești măsură
De-a fi un bun doar pentru tine,
Sau… cum vrei tu, pentru oricine.
Viața e chiar curva
Care-și măsoară șoldul la vedere,
Mințindu-te că-i e chiar curba
Cea care-ți lasă văzul în vedere,
Și te înșală că-i piciorul
„corect” de lung, frumos, pe tocuri,
Când celălalt picior e buba
Pitit de scurt, frumos pe-alocuri.
Viața îți e perna
În care te îngropi seară de seară,
Șoptindu-ți că de vină-i vena
Cea care nu-ți înghite droguri
Făcute din onest cu patul,
Cu plapuma și cu cearceaful,
Și cu carpeta din perete
Căci, viața e… „flooori, fiiilmeee, feeeteee”…

