• Artă decorativă,  Versuri pe furiș

    La tine-i nimicul

    La mine, la mine, la mine e lumea Și cerul și marea, și vântul, pădurea, Și patima fugii de rău și minciună, La tine, la tine, e umbră și ură. La mine, la mine, la mine e focul Ce arde în toate, în zâmbet, în jocul De bine în suflet, în trup și în minte La tine-i nimicul, în toate veșminte. La mine, la mine, la mine e floare De bună mireasmă, de bun roditoare De drumuri stropite cu urme de aur La tine sunt dâre de melc pe coclaur.

  • Tablou Decorativ | Tablou Modern | Magazin De Artă Decorativă | Pandora
    Artă decorativă,  Condei în imagini

    Proza cuvântului

    Am auzit pe cineva odată zicând că i se pare inutil să spună că iubește. Mă întreb, cine l-a învățat să creadă în așa ceva? Cum sa fie inutil să spui ”te iubesc?” E ca și cum ai spune că e inutil s-o mai și simți. Oare, nu pentru acest „iubesc” se zbate orice nerv din măruntaiul ăsta universal? Sigur a fost învățat și să nu iubească dacă a acceptat atat de ușor să nu-l recunoască și pe “tine te… ”. Știu că despre multe lucruri din viața asta nu-i tolerat să-ți amintești (și uneori nu-i nici cazul), dar nu cred că în urma (sau înaintea) atâtor framantari ale neîngăduinței…

  • Artă decorativă,  Condei în imagini,  Vitralii

    albastru de mémoire…

    Odată am avut un vis în care „se făcea” că mi se oferise ocazia de-a-mi observa trecutul, de-a defila prin clipele secundate de răzleția nerăbdării vieții, ca într-un film. Și eram înconjurată de multe foi albastre, holografice, care purtau imaginile copilariei mele. Erau momentele în care am luat căzături cu bicicleta, momentele în care alergam singura prin pădure, tainele fiorului în care mă entuziasmam de câte o bucurie, sau o nebunie, neștiute decât de mine… Rolul meu era să adun acea perdea albastra de foi și să transpun totul pe”curat”, ca într-un schimb de imagini, prin presarea celor originale de cele noi. Erau mulți alții cei care trebuiau să facă…

  • Artă decorativă,  Versuri pe furiș,  Vitralii

    Celei „de albastru”

    Copilă de rouă albastră, sculptată, născută-n penumbra albastrelor frici, Tu, geană măruntă, de demoni furată, maiastră a urii, de spaimă pătată, de spaima de Tine, sfârșită-n AICI… AICI-ul îți poartă în mantia lumii, o lume de carne, zdrobită de chip, o umbră-a durerii a lipsei de tată, a lipsei răbdării de viață, de timp… Ți-e calea rostită cu farmece-n sânge, ți-e rolul de nimfă-ndoită cu rău, Dar nu îți e rostul să-ți vinzi nemurirea, căci rost ți-e iubirea, fărâmă de Zeu! Risipa iubirii e-n cugetul aspru, în cuget de flamă, tăciune de foc, nu e în albastrul de inimă-albastră, nu e în obrazul mânjit cu ghioc… Deschide-ți tu palmă, nimfetă…

  • Tablouri decorative | Tablouri moderne | Arta Decorativa
    Artă decorativă,  Versuri pe furiș,  Vitralii

    Intre femeie, sau…nimic

    Femeie slabă ce ești tu, Anină, Bărbat, călcâi strivit, te ești, suspină, După cuvânt de rău și îndoială, După minciună, spaimă și-nfoială, Sau după de putere în furie Te știi femeie, sau bărbat, copile, Te crezi că ești pe după fire Din certitudine dintr-o neștire Sau dintr-o umilință de-nserate De zile-ntregi, sau pe-nnoptate, Te știi adunătură de refuz Între mărunt, incertitudine, abuz…

Meniu
Art Shop