• Artă decorativă,  Versuri pe furiș,  Vitralii

    din vorbe iubirea nu-i

    Iubirea nu-i făcută ca să rouă A scâncet și-ndoială de lumină, Căci, ea e proprie, prin stele, Să muste-a galaxie de senină… Iubirea nu-i căușul spart, din palmă, Nici mima furiilor de putere, Ci ea e rod de blând, moluță, calmă, Nu e putere de mizere… Iubirea nu-i cuvântul spus pe fugă Și când îți numeri îndoielile din suflet, Căci, e puterea ce alungă Minciunile păstrate-n pântec. Iubirea nu-i făptura dezbrăcată Și îmbrăcată pe o fugă, Sau doar o poză deșănțată A unui rol de miniatură… Iubirea e cuprinsul dintre inimi Și necuprins de-mbrățișări Nu e o vorbă cufundată-n adâncimi De plâns, regrete, cerereri de iertări…

  • Poezii despre barbati
    Artă decorativă,  Versuri pe furiș

    de veghe-n lanul de se cara

    Și ce crezi, bă?! Că Dumnezeu e-un gând Și-un deget îndoit de ciudă? Sau o pedeapsă, pedepsind Vertebre îndoite de minciună? Sau poate crezi că ți-e-ascunzișul De furie improvizată Un scut de apărare și tăișul De argument pentru o gloată? Sau ți-o fi vorba adevărul Mascat de o coloană ruptă, Precum e dimineața în săruturi Da’mbrobodită-n altă fustă? Hai, lasă, bă, că știm povestea Femeilor iubite-n țâfna-ți, Așa cum crezi că ți-ești barbatul Din „optimism” crescut în mâna-ți.

  • arta decorativa
    Artă decorativă,  Versuri pe furiș

    „Șșșt, să taci! „

    … Făcu din deget îngerul Și-mi apăsă mai sus, de buză, O urmă de-adâncire îmi lăsă Deasupra ei, în semn de scuză Că îmi ascunde-o lume nouă Și-o viață neamintită, ne-ncepută, „Poți tu să știi, în semn de viață, Cum te vei fi, născută Sfântă? Și cum vei fi de-ți vei aduce Aminte de ce-ți cari prin vreme? Sau câte lacrimi, câte temeri Vei fi vărsat pe câte umeri… Să taci, să nu știi ce cuvinte Vei învăța să rerostești Și nici să nu-ți aduci aminte De câte ori o să iubești, Să lași să-ți crească patru aripi Pe fiecare întrebare Să nu te temi dacă pe buză Va fi…

  • Arta decorativa
    Uncategorized,  Versuri pe furiș

    Iubesc!

    Iubesc! Iubesc pentru că sunt făcută, Pentru că m-am născut aproape-n zi de tei, Pentru că am polen de mare rumegată Pe umeri și pe suflet… Și pentru că-n sandale duc scântei. Iubesc! Iubesc, pentru că viața mi-e cuminte Dar nu în felul drastic, ortodox, Ci pentru că spranceana-mi ia aminte, La tot ce-i despuiat la nefrumos. Iubesc! Pentru că am în gât doar strigăt de tăcere, La tot ce-i nemaispus dintre povești Și pentru că lovesc din poignet cu mângâiere, În tot ce-mi judeci și-n tot ce și tu îmi iubești. Iubesc! Pentru că îmi șoptești în palmă Și pentru că-mi asculți iubirea când respir Și pentru că-mprumuți din…

  • Artă decorativă,  Versuri pe furiș

    Femeia din tine

    Femeia din tine | Marie Dascalescu | Artă plastică, proză și poezie  Te-am întrebat dacă a mea coapsă te strânge prea tare, „Nu”, mi-ai răspuns,” a ei lipsă mă doare” „S-o lași!”, ai murmurat in râvnire, „Acesta-i strânsoarea femeii din tine!”… Te-am întrebat dacă a mea răsuflare îți vatămă gândul, „Mă vatămă-n rugă, îmi mântuie adâncul… S-o lași să adie-n suspine, aceasta-i suflarea femeii din tine!”… Te-am întrebat dacă al meu păr îți îngână sărutul, „Ii sorb moliciunea, îi mângâi trecutul… Să-l lași să răsfire prin mine, Și el e povestea femeii din tine!”… Te-am întrebat dacă femeia din mine îți încape în brațe , „Tu, susur de Evă smintită-n…

Meniu
Art Shop